Am petrecut sâmbată, 27 iunie la Brezoi, o seară incendiară de rock hard&heavy în compania unor trupe mai noi, dar şi mai vechi.

Cei 500 de fani prezenţi, prin diversitatea locurilor din care proveneau, ne-au dat o imagine clară, asupra unor fenomene neclare, care se petrec în lumea rock-ului vâlcean, a publicului de rock vâlcean. Dacă public de rock vâlcean mai avem, cam acelaşi şi din ce în ce mai îmbătrânit, prezenţă rock, cu trupe, nu mai avem. Sau nu şi-au facut prezenţa. Sau infatuarea, având în vedere scorurile mici.

Dar noi, ca nişte tipi informaţi ce suntem, putem spune că nu mai există. Vorbesc de hard&heavy. De underground, de subsol, de metal, thrash, black… Prietenul meu George, producător renumit, îmi spunea că încearcă să promoveze o trupa vâlceană. Eu i-am spus că nu există aşa ceva. Şi i-am propus să ia legatura cu trupa Moise, care chiar merită promovată.

Singura prezenţă vâlceană pe scenă a fost prezentatorul şi prietenul meu vechi, Vali Conea, vechi om de radio şi televiziune, întotdeauna cu "vorbele la el", full de muzică. Dacă îl pui să vorbeasca de rock, hard&heavy nu-l mai opreşti. Un interlocutor mai mult decât agreabil. Şi care a constatat că am fost singurii prezenţi, din presă, la locul faptei.

L-am cunoscut în 1984, la uzina, la IUCF Vâlcea. El era sursa noastră de muzica bună. Cum făcea rost, era treba lui.

Cariera lui ulterioară, de succes, în radioul şi televiziunea locala a venit în mod natural.

Să vă mai spun ca Vali Conea a fost şi un portar de poartă de 7 metri foarte bun. Cine trecea de mine, eu jucând libero pe vremea aceea, nu trecea de Vali sau foarte greu. Mulţi portari din Liga I de azi nu se ridică la nivelul de atunci al lui Vali.

Ce se întâmplă cu rockul vâlcean se întamplă şi cu fotbalul vâlcean. Să zicem că fotbalul se mai mişcă.

Prezenţa motoarelor în faţa scenei a dezvăluit prezenţa unui public de altă factură. Publicul reprezentat de oamenii liberi călare pe motoare. Cu un caracter aparte, prietenoşi, uniţi, oneşti, cu chipuri aparent dure dar cu suflete de aur. Şi colega mea Corina Enache, de la redacţia culturală a Curierului de Râmnic, a sesizat acelaşi lucru. De la primul contact cu aceşti oameni. Şi au venit şi din alte zone ale ţării, sunt fani adevăraţi care îşi însoţesc pretutindeni prietenii ce performează pe scenă. Adevarată şi curată prietenie!

Soţul Corinei, Sorin, este un împătimit de rock, cu ştirile la zi şi mare fan Cargo.

Din păcate, numărul fanilor rock a fost limitat la 500 că altfel veneau 2000.

Grupul celor din zona Petroşani a iesit în evidenţă.

Nu mai spun de faptul că pe scenă a urcat trupa Moise. Alin Moise provine din aceeaşi zonă, Petroşani. Şi atent supravegheat şi fotografiat de un alt petroşenean, tatăl său. Am realizat un interviu cu trupa Moise, ajutat de Petru Tămas şi Tibi Dărda şi care va apărea ulterior în ziarul online sau în revista Curierul de Râmnic Magazin.

Şi exasperat de faptul că nu erau vâlceni pe scenă, am vrut să dau lovitura şi i-am spus basistului trupei Moise că are faţă de oltean. Răspunsul a venit sec. "Aţi vrea voi oltenii ca Petroşaniul să fie în Oltenia". "Eu sunt din Petroşani". M-am uitat scurt la Petru şi Tibi. Îşi râdeau în bărbi. Nu-mi spuseseră.

Ne-am simţit foarte bine alături de Alin Moise, Ovidiu Anton, Dudu Isabel, Fără Vise cu Vişan Alex şi CARGO.

Surpriza serii a fost o speranţă tânară a muzicii rock, Livia Şchiopu, cu o chitara bass aproape cât ea care a reuşit să ne încânte cu câteva cover-uri, de referinţă.

Ca de obicei, scoatem în evidenţă colaborarea dintre Mihai Răzvan Mugescu, Mentor Rock şi Primarul Brezoiului, domnul Shell colaborare care pune oraşul pe harta ţării şi cu această ocazie şi judeţul ăsta al nostru fără rock.

Cătălin Statie