Doamnelor şi domnilor, bine aţi venit la interviurile Curierului de Râmnic. Astăzi l-am invitat pe domnul George Botoran. Bună ziua, bine aţi venit!

Bună ziua. Bine v-am găsit!

Un politician foarte tânăr, care are să ne spună multe. Mai binezis, eu aştept să aflu de la dumnealui foarte multe lucruri. Ce faceţi, cum sunteţi?

După serviciu, ca de obicei.

Lucraţi până la ora 16.00?

15.30-16.00, depinde, cum cere programul.

Cu ce vă ocupaţi? Eu ştiu, dar spuneţi-le şi oamenilor care ne văd.

Eu mă ocup de afacerea de familie, unde lucrăm toţi, mâncăm toţi o pâine şi angajăm alţi oameni.

Afacerea de familie fiind una oarecum prosperă, din câte ştim, care nu e de ieri, de azi, e de alaltăieri, imediat după Revoluţie. Ce faceţi, mai precis?

Vă mulţumesc pentru prezentare, am de partea mea tradiţia, firma familiei mele există de 27 de ani, mergem spre 28 de ani. Cu prosperitatea, mai puţin, dacă pui mâna la antenă, o să simţi pulsul industriei româneşti, care abia se mai întrezăreşte.

Ce faceţi, exact?

Deţinem o turnătorie de neferoase, unde facem, printre altele, clopote şi statui, care sunt nişte produse mai elegante, dar grosul cifrei de afaceri îl susţinem cu piese industriale, pentru ce a mai rămas din marile firme româneşti.

Deci, dumneavoastră sunteţi un păstrător al marilor turnătorii din România, de meteale neferoase, care au dispărut aproape total.

Suntem clădiţi pe mica industrie, care exista odinioară, suntem păstrătorii tradiţiei de a turna manual.

Faceţi turnarea manual, este interesant. şi cu clopotele? Cei care mi-au vorbit despre dumneavostară cândva, îmi spuneau că clopotele făcute pe vremea aceea, dar şi pe vremea aceasta, au sunetul cel mai curat dintre cele existente pe piaţă. Aşa este? Exagerez? Nu este aşa?

Noi ne mândrim cu faptul că suntem corecţi. Reţeta noastră este una corectă, o găsiţi şi pe Wikipedia, dacă trebuie şi noi o respectăm. E ca şi cum ai face un cozonac, poţi să pui mai multe sau mai puţine stafide. Noi punem cât trebuie. şi asta ne dă un sunet corect, la preţul corect.

Şi se poate trăi vânzând clopote în România? Înţeleg că nu, din moment ce faceţi şi alte piese..

Vreau să vă spun că, la nivel mondial, cunosc o singură turnătorie, care are două sedii, a avut atâta activitate încât să îşi mai deschidă un punct de lucru. În rest, toate celelelate au câteva sute de ani de existenţă, unele datează din 1600, dar au o singură fabrică cu, în jur de 20-30 de angajaţi, asta este cererea de piaţă.

Cum se numeşte firma?

Firma noastră de numeşte TURBONEF SRL. Vine de la Turnătorie Botoran Neferoase.

Este important de ştiut. Noi, fiind pe piaţă cu „Curierul de Vâlcea”, în anii când s-a deschis firma tatălui dumneavoastră, desigur că am avut contracte de publicitate, în care firma tatălui dumneavoastră ne ajuta, mai mult decât făceam noi o reclamă, pe vremea aceea, adecvată. „Curierul de Vâlcea” încă există, bravo lui, noi am evoluat şi am făcut alte branduri... Deci, continuaţi tradiţia tatălui dumneavoastră, îmi place asta.

Da, dânsul s-a retras recent şi am rămas eu să mă ocup. În continuare, este o afacere de suflet, mai mult. Dacă ar fi să fac strict profit, m-aş apuca de comerţ, nu de producţie.

De comerţ online?

Da, sigur.

Ştiţi de ce îmi place chestia asta foarte mult? Pentru mine, e semn de normalitate. şi Vâlcea e un exemplu, între judeţele României, de normalitate, copii au preluat afacerile părinţilor. Ăi se ocupă de ele cu seriozitate, cu succes. Fetele lui Miitcă Crăciunescu se ocupă de firma Diana, fetele lui Constantin Boromiz se ocupă de Boromir, de o parte din departamente. şi sunt nenumărate exemple. Fiul lui Constantin Roibu, care nu e din economia de piaţă, ca dumneavoastră şi cei pe care i-am menţionat înainte, se ocupă de afaceri. E interesant şi pentru mine, e semn de profundă normalitate. Credeţi că aşa este?

Consider că procentul de oameni care s-au realizat fulminant, aşa cum vedem noi în media, este atât de mic, încât este o alegere normală să încerci să amplifici ceva existent, cu condiţia să