Director: Silviu POPESCUVineri, 25 octombrie 2013
Titlurile zilei
Prima pagina  

Articole
carrefour  
Politic  
Local  
Sport  
National  
Actualitate  
Horoscop  
Diverse  
Retete  
Finante Publice  
Bancuri  

Sondaj

Prima pagină
în format pdf

























Experimentul Râmnicu Vâlcea (VII)

În transa autoindusă, John părea o legumă. În realitate, însă, tot VAKOG-ul lui își multiplicase acuitatea de câteva sute de ori: vedea totul fără să vadă, auzea totul fără să audă, simțea totul fără să atingă, adulmeca tot, simțea gustul tuturor, fără să le dea vreo limbă…
În jurul lui, oamenii continuau să vorbească, să se agite, să povestească întâmplări din irealitatea lor imediată. Deveniseră mult mai mulți. Rând pe rând, John, ale cărui simțuri – cum am mai spus – erau deschise la maximum, auzea povești cutremurătoare ale oamenilor din Vâlcea.
Cineva spusese în gura mare pe terasă: “băieți, jurnalistul occidental e la Ariel la masă!”. John era acolo, dar era în transă. Daniela, George și Ana, o figură nou apărută, Nicu Minitech, alături de alți oameni care se apropiaseră de masa lor, făcuseră parcă zid în jurul lui. Din când în când, John suspina și murmura: Yes, I understand… Budgeteers… The Combinat… Red Party… Yeah… În câteva minute, oamenii se așezară la coadă. Toți voiau să-i spună povestea vieții lor jurnalistului occidental. Toți voiau să apară în articolul pe care acesta îl va scrie, hăt departe, în ziarul la care lucra John. Toți voiau să devină vedete, pentru că toți voiau să emigreze în Țara lui John.
Coada se făcea din ce în ce mai mare, de-ai fi zis că Terasa se transformase în Piața Universității și că oamenii protestau împotriva exploatării de la Roșia Montană. La început, se strânseseră câteva zeci de oameni, apoi câteva sute, iar numărul celor care doreau să-i spună ceva lui John tot creștea. Coada ajunsese să coboare treptele Terasei, provocând mari probleme băieților și fetelor care se plimbau cu rolele în parcul de lângă, trecu prin fața Ceasului, prin față pe la McDonald’s, ocoli pe la Notariatul Marianei Gutău de pe General Magheru, făcu sensul giratoriu de la Billa și se opri exact în fața Prefecturii. Exact în momentul când ultimii oameni se așezau la coadă, din Prefectură ieșea prefectul Mircea Nadolu, care îl întrebă pe milițianul de la poartă: “ce e, mă, aici? Tot ăștia de la Oltchim?”. E, pe dracu, replică milițianul, ăia de la Oltchim sunt doar câteva zeci! Ăștia sunt cei care stau la coadă la jurnalistul occidental, ăla care ne vizitează județul!. “E situație de urgență?” întrebă prefectul, ca să fie sigur. Nu e, domn’ prefect… “Bine, atunci mă duc la Gallo Nero să mă-ntâlnesc cu Buican, ca să știi de unde să mă iei dacă sare Combinatu’-n aer”.
*
-Să trăiți! Sunt eu, Lăscărică, șeful Poliției municipale! Domnul Vice? Da, eu sunt, măi Lăscărică… ică… ică… ică… Permiteți să raportez, domnu’ Tov. Vice! Jurnalistul occidental e la Ariel! Și ce face? Doarme! Cum, mă, doarme?! Doarme, pă onoarea mea de fost milițian, actualmente polițist! Doarme! Și pipița aia care-a fost cu el? Daniela aia? Aaa, păi stați să vă raportez, domnu’ Tov. Vice! E cu mai mulți la masă, e și Marian… Știți dumneavoastră… Băiatul cu ochi albaștri… Mă tem să nu-i spună secretele noastre, ale Partidului Roșu, ale Administrației, ale Primăriilor Roșii, ba poate și, groaznic ar fi, ale Șarpelui Roșu, de la Combinat! Știți dumneavoastră ce zic, nu? Lăscărică, mă auzi? Lăscăricăăă… icăăă… icăăă… La telefon, să trăiți! Urgent: dispozitiv de anihilare a ocupantului străin! Folosești tot arsenalul: gaze lacrimogene, fosgen, dacă v-a mai rămas de la Combinat! Tancuri mai avem? Da, să trăiți, unu’ a mai rămas! Îl scoți și p-ăla, de unde știi tu și îi bagi motorină de la tine! Nu mă interesează cum faci! Vezi, să ai și suport aerian, în caz că e nevoie! Cere ajutorul bazelor roșii de la Slatina, Craiova, Târgu Jiu! Dacă e nevoie, îmi spui mie și îl sun pe Premier, că e deputat de-al nostru! Roșu! Domnu’ Tov. Vice, zise Lăscărică cu o voce stinsă, ca a unui muribund, permiteți să raportez! Sunt câteva mii de oameni care vor să stea de vorbă cu jurnalistul occidental. S-a făcut coadă prin tot orașul! Noi aicea, în celula de criză, ne temem ca populația să nu fraternizeze cu ocupantul străin. Ce ne facem, domnu’ Tov. Vice, ce ne facem?! Lăscărică, am o idee! Aduceți fetele de la Budești, de la Ștrand, de la Lotrișor, vorbiți și cu taximetriștii să aducă fetele lor, le încolonați și treceți cu ele în marș vioi prin fața oamenilor. Aduceți și băieți frumoși, dacă e cazu’, pentru femeile din coadă, și îi puneți pe toți să strige: astăzi e gratis! Mă, ai înțeles? Te ocupi personal! Vreau să fii primul acolo, să le organizezi pe fete și să spargi coada! Înțeles, domnu’ Tov. Vice! Lăscărică trânti telefonul. Vicele ăsta nu mai e pe treaba lui! Dacă mă vede nevastă-mea?
*
Între timp, pe la masa lui John au trecut câteva sute de persoane. Toți și-au spus poveștile lor triste, s-au plâns că nu le ajung banii pentru mâncare și căldură, că nu au unde munci, că nu mai văd niciun viitor în orașul ăsta, că Partidul pe care l-au votat i-a înșelat, i-a mințit și îi fură zi de zi.
John auzi de la niște foști activiști ai Partidului și cel mai bine păstrat secret al acestuia: laboratorul secret de la Voineasa, cu următoarele coordonate: 4522’55.88’’N - latitudine, 241’5.41’’E - longitudine. Laboratorul secret a fost săpat în stâncă la 150 de metri sub pământ și este Centrul de Comandă al Partidului Roșu. Mai scurt, este CC al Partidului, unde specialiștii în informații, lăsați la vatră între anii ’91-’95, au construit cel mai sofisticat sistem de stocare a informațiilor din lume. Toți cetățenii județului sunt acolo cu nume, prenume, ADN, genealogie, prieteni, rude, cunoștințe, amante, copii din flori și, desigur, analiza spermei.
Din toate aceste milioane de fișiere, Partidul își selectează cadrele. Elementele care contează sunt: apartenența la lumea interlopă, capacitatea de a deveni infractor, abilități de a fura și de a clama, în același timp, onestitatea, ura față de tot ce este românesc și străin și, desigur, puterea de a-ți spânzura tatăl după ce Partidul te-a numit împărat. Toate, calități preliminare înscrierii în Partid. Probele practice se desfășoară într-o secțiune a laboratorului secret, denumită generic Poligonul Rusesc. Tuturor aspiranților la calitatea de membru de Partid li se cere să facă praf un adversar politic, într-o ceremonie oficială la care participă toți șefii locali ai Partidului, invitați de la Centru, deputați și senatori roșii.. Cine trece proba aceasta va fi bogat, va fi faimos, va reprezenta țara la Consiliul Europei, la UE și la NATO.
John ieși, într-un târziu, din transă. În el se înmagazinaseră o mie de terrabytes de informație. Enough is enough, spuse. (Va urma)
Penultimul episod este dedicat Armatei Roșii
??? (de ???? - 25/10/2013 13:25)
Tie chiar iti place ce scrii mai Silviule? Chiar nu ti se potriveste genul asta de fictiune-parodie...sincer
Curierul de Râmnic
Abonamente
Publicitate
Contact

Informații
Ramnic Tube
Sitemap
Arhivă
Newsletter
Anunțuri
Curs valutar
Dicționar
Jocuri
RSS 2.0

Imagini din
Râmnicu Vâlcea
Panoramă
B4U Râmnic










©2006-2010 SC CITYMEDIA SRL. Toate drepturile rezervate.Design și programare: Datagram.roDespre noi :: Termeni si condiții :: Contact
free counter with statistics